Din dorința de a crea legături mai puternice cu copii mei, vorbeam și eu cu ei, prin ”perete”, le citeam povești. Apoi...
Hoinărind odată pe Aliexpress am ajuns și în compartimentul instrumentelor muzicale. Îndemnat de amintirea vagă din copilărie, când bunelul meu cânta la muzicuță, am comandat una. Idee nu aveam cum se cântă la ea, dar spre marea mea uimire, mi-a reușit din prima încercare. Cu siguranță, clasa I a școlii de muzică pe care am frecventat-o, și-a pus amprenta.
Le-am cântat ambilor copii când erau în burtică. Se pare că lui Stelian i-a plăcut mai tare. Când mă vede cântând, vine și așteaptă să-i dau și lui muzicuța. Și uite așa ne rânduim.
Pe lângă instrumentul principal mai avem în casă un xilofon, un pian, o trompetă, câteva maracase, o tamburină și un flaut dulce (căruia noi îi spunem fluier). Doar la ultimul instrument așa și nu am învățat să cânt.
Uneori organizăm și orchestra noastră de familie. Desigur, ceea ce se aude nu seamănă a muzică, dar este o activitate interesantă și distractivă.
Eu regret că am abandonat școala de muzică. Probabil din această cauză vreau să le insuflu copiilor mei dragostea către muzică. La moment totul este un joc. Dar dacă ei vor dori să cânte - eu îi voi susține.
Un lucru îl știu bine: copii educați prin muzică, au o dezvoltare mai echlibrată și armonioasă, ceea o doresc și copiilor voștri.
Un lucru îl știu bine: copii educați prin muzică, au o dezvoltare mai echlibrată și armonioasă, ceea o doresc și copiilor voștri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu