Ce nu mi-a plăcut la Spitalul Municipal de Copii ”V. Ignatenco” din Chișinău

În general statul în spital nu este o plăcere, dar după două săptămâni în care m-am aflat în Spitalul Municipal de Copii ”V. Ignatenco” din Chișinău, aș vrea să vă spun și vouă ceea ce nu mi-a plăcut.

1. Laboratorul nu lucrează în week-end.

Dacă te internezi vineri după ora 10, atunci până luni copilului nu i se face nici o analiză și tratamentul se administrează cam cu ochii închiși.

2. Rând la încărcat telefoanele

În secția chirurgie aseptică (et.6) lângă fiecare salon este câte o priză, dar pe tot etajul lucrează doar 2. Una la postul surorilor medicale (și acolo nu ai treabă), una pe coridor (unde datorită unei prize trifurcate poți conecta 3 telefoane concomitent). Acum imaginați-vă ce rând e acolo dacă în fiecare salon (pare-mi-se sunt 9) sunt câte 3-5 bolnavi. 

3. Camera de joacă este transformată în salon, căci în altă secție e reparație. Lipsa activităților pentru copii face ca aceștia să stea doar cu nasul în telefon.

4. Spitalul nu dispune de utilaje pentru Tomografie Computerizată și Rezonanță Magnetică. Pentru a efectua astfel de investigații trebuie să caute în tot orașul unde sunt locuri libere. Noi de exemplu 2 zile am stat degeaba în secție, doar așteptând rândul.

Eu întețeg că aparatajul dat e foarte scump, dar e vorba totuși de un spital de copii, care sunt viitorul țării. Poate anul ăsta nu cumpărăm mașini noi la demnitari, dar utilăm un spital pentru copii?

5. La externare am primit extrasul și doar descrierea Rezonanței Magnetice. Discul și pelicula rămân la ei, căci sunt efectuate din banii spitalului! Și la ce le folosesc lor astea? Să merg la centrul unde am efectuat investigația să obțin o copie a discului contra cost, în cazul în care eu vreau să arăt altui medic rezultatul? 

Voi ce experiențe ați avut prin spitale?

Foto: www.photos.casata.md